Dz˹ֲ

settings icon
share icon
ÎԳٰ

Ce se întâmplă după moarte?

ăܲԲ


În cadrul credinței creștine, există o cantitate semnificativă de confuzie cu privire la ceea ce se întâmplă după moarte. Unii susțin că după moarte toți oamenii „dorm” până la judecata finală, după care toți vor fi trimiși fie în rai, fie în iad. Alții cred că, în momentul morții, oamenii sunt judecați instantaneu și trimiși la destinația lor eternă. Alții susțin că, atunci când oamenii mor, sufletele/duhurile lor sunt trimise într-un „rai” sau „iad” temporar, pentru a aștepta învierea finală, judecata finală și stabilirea definitivă a destinației lor eterne. Așadar, ce spune exact Biblia că se întâmplă după moarte?

În primul rând, pentru cel care crede în Isus Hristos, Biblia ne spune că după moarte, sufletele/duhurile credincioșilor sunt duse în cer, deoarece păcatele lor au fost iertate când L-au primit pe Hristos ca Mântuitor (Ioan 3:16, 18, 36). Pentru credincioși, moartea înseamnă a fi „departe de trup și acasă la Domnul” (2 Corinteni 5:6–8; Filipeni 1:23). Totuși, pasaje precum 1 Corinteni 15:50–54 și 1 Tesaloniceni 4:13–17 descriu învierea credincioșilor și primirea unor trupuri glorificate. Dacă credincioșii merg imediat la Hristos după moarte, care este scopul acestei învieri? Se pare că, în timp ce sufletele/duhurile credincioșilor merg la Hristos imediat după moarte, trupul fizic rămâne în mormânt „dormind.” La învierea credincioșilor, trupul fizic va fi înviat, glorificat și reunit cu sufletul/duhul. Acest trup-suflet-duh glorificat și reunit va fi starea de existență a credincioșilor pentru eternitate în noul cer și pe noul pământ (Apocalipsa 21—22).

În al doilea rând, pentru cei care nu Îl primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor, moartea înseamnă pedeapsă veșnică. Totuși, similar cu destinul credincioșilor, se pare că necredincioșii merg, de asemenea, într-un loc temporar de așteptare până la învierea finală, judecata și destinul etern. Luca 16:22–23 descrie un om bogat care este chinuit imediat după moarte. Apocalipsa 20:11–15 descrie toți morții necredincioși fiind înviați, judecați la marele tron alb și aruncați în iazul de foc. Așadar, necredincioșii nu sunt trimiși în „iadul” final (iazul de foc) imediat după moarte; mai degrabă, ei sunt trimiși într-un tărâm temporar de judecată și chin în flăcări. Omul bogat a strigat: „Sunt în mare chin în această flacără” (Luca 16:24).

După moarte, o persoană se află fie într-un loc de mângâiere, fie într-un loc de chin. Aceste tărâmuri acționează ca un „rai” temporar și un „iad” temporar până la înviere. În acel moment, sufletul este reunit cu trupul, dar destinul veșnic al nimănui nu se va schimba. Prima înviere este pentru cei „fericiți și sfinți” (Apocalipsa 20:6)—toți cei care sunt în Hristos—și cei care fac parte din prima înviere vor intra în Împărăția de o mie de ani și, în cele din urmă, în noul cer și pe noul pământ (Apocalipsa 21:1). Cealaltă înviere are loc după Împărăția milenară a lui Hristos și implică o judecată asupra celor răi și necredincioși „după faptele lor” (Apocalipsa 20:13). Cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții vor fi trimiși în iazul de foc pentru a experimenta „moartea a doua” (Apocalipsa 20:14–15). Noul pământ și iazul de foc—aceste două destinații sunt finale și veșnice. Oamenii merg într-unul sau în celălalt, în funcție exclusiv de faptul dacă L-au primit sau nu pe Isus Hristos ca Mântuitor (Matei 25:46; Ioan 3:36).

English



Înapoi la pagina de început în limba Română

Ce se întâmplă după moarte?
Împărtășeste acestă pagină: Email icon
© Copyright Dz˹ֲ